De ce blogilicious?

Azi a fost ziua in care am realizat ca nimeni nu ma intelege mai bine decat mine. Poate din putin egoism, imi place sa existe o persoana in viata mea care sa ma asculte atunci cand am nevoie. Rar, dar constant. Si cand iti dai seama ca nu poti sa ceri asa ceva de la nimeni (consecventa, disponibilitate), ajungi in extrema cealalta, poate chiar la ipocrizie. Pentru ca, privind din alta perspectiva, realizezi ca oricum nu te intelegea, nici nu isi dadea prea mare interes sa te asculte, ca de fapt era prea preocupat de viata lui/ei.

Asa ca, fara a stii clar daca e problema mea sau a "persoanei-confident", m-am hotarat sa creez acest blog. In blog-ul meu personal pot sa spun tot ce vreau eu si nimeni nu e obligat sa ma asculte, sa imi dea sfaturi, oricine poate sa rada de ceea ce scriu sau sa adoarma citind povestile mele.